PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA  a XI-a si a XII-a

CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI

LIMBA ENGLEZĂ

(cu titlu orientativ)

Comentarii:       1) Programa a fost aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 3410 / 07.03.2006.

CLASA A XI-a

PROGRAMA 1: limba modernă 1 – trunchi comun (TC)[4] + curriculum diferenţiat (CD)[5]

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

PROGRAMA 2: Limba modernă 2 – trunchi comun (TC)[6] + curriculum diferenţiat (CD)[7]

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1.      Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

Clasa a XI-a, Programa 3 (limba modernă 3 - filierele teoretică şi vocaţională, toate specializările)

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

Clasa a XII-a

PROGRAMA 1: limba modernă 1 – trunchi comun (TC)[8] + curriculum diferenţiat (CD)[9]

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

PROGRAMA 2: Limba modernă 2 – trunchi comun (TC)[10] + curriculum diferenţiat (CD)[11]

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

Clasa a XII-A, Programa 3 (limba modernă 3 - filierele teoretică şi vocaţională, toate specializările)

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

CONŢINUTURI RECOMANDATE

(pentru toate specializările)

NOTE:

1.       Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programă, se recomandă să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos

2.       La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu profilul şi domeniul de specializare al fiecărei clase.

temE

Se recomandă ca activităţile de învăţare, în clasele a XI-a şi a XII-a, filierele teoretică şi vocaţională, să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

DOMENIUL PERSONAL

Viaţa personală (educaţie, stil de viaţă, comportament social, strategii de studiu, opţiuni pentru carieră, hobby-uri);

Relaţii interpersonale / inter-umane / profesionale, viaţa de echipă;

Universul adolescenţei (cultura, sport, timp liber).

DOMENIUL PUBLIC

Aspecte din viaţa contemporană (socio-economice, ştiinţifice, tehnice, ecologice, strategii de utilizare a resurselor);

Tinerii şi viaţa comunitară;

Democraţie, civism şi drepturile omului;

Mass-media.

DOMENIUL OCUPAŢIONAL

Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional;

Aspecte teoretice şi practice ale specialităţii;

Locuri de muncă, echipamente, activităţi, operaţiuni, comportament profesional, deontologie profesională;

Produse şi servicii, calitatea serviciilor / produselor.

DOMENIUL EDUCAŢIONAL

Descoperiri ştiinţifice şi tehnice;

Viaţa culturală şi lumea artelor;

Patrimoniul socio-cultural european;

Repere culturale ale spaţiului lingvistic respectiv – trecut şi prezent.

funcţii comunicative ale limbIi:

Se va avea în vedere achiziţionarea şi exersarea cu precădere a acelor funcţii comunicative ale limbii (acte de vorbire) din lista de mai jos care sunt specifice domeniului de specializare. Funcţiile comunicative ale limbii (actele de vorbire) vor fi exersate oral şi în scris, atât în registrul formal, cât şi în registrul informal, în contexte relevante pentru viaţa socială şi pentru domeniul profesional de specializare.

Pe parcursul claselor a XI-a şi a XII-a liceu teoretic şi vocaţional se vor achiziţiona şi utiliza, în funcţie de necesităţi, următoarele funcţii comunicative ale limbii (acte de vorbire):

-     A solicita şi a oferi informaţii legate de completarea unui formular

-     A solicita şi a oferi informaţii despre produse şi servicii (inclusiv despre costuri, preţuri, etc.)

-     A solicita şi a oferi informaţii despre fenomene, evenimente, experienţe, acţiuni şi activităţi profesionale

-     A formula comparaţii între caracteristici ale unor persoane, obiecte, locuri, fenomene, activităţi, evenimente, procese

-     A exprima şi a argumenta refuzul de a face o acţiune

-     A solicita şi acorda / refuza permisiunea de face ceva

-     A utiliza formule adecvate contextual de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei conversaţii (inclusiv telefonice)

-     A întrerupe în mod politicos

-     A solicita şi a da instrucţiuni

-     A solicita şi a da sfaturi

-     A solicita şi a formula propuneri, sugestii

-     A solicita, a oferi, a accepta sau a refuza ajutorul

-     A corecta / încuraja / avertiza pe cineva

-     A convinge, a determina cursul unei acţiuni

-     A exprima acordul / dezacordul cu un curs de acţiune

-     A caracteriza persoane, fapte, acţiuni

-     A compara stări, acţiuni şi fapte prezente cu cele trecute

-     A formula concluzii

-     A exprima obligaţia / necesitatea / interdicţia de a face ceva

-     A exprima diverse grade de certitudine/ incertitudine

-     A exprima condiţii

-     A exprima cauze şi consecinţe

-     A exprima intenţii, dorinţe, preferinţe

-     A exprima atitudini emoţionale: simpatie, regret, încredere, îndoială, îngrijorare, temere

-     A exprima o hotărâre sau o promisiune

-     A exprima opinii / puncte de vedere personale

-     A argumenta / justifica opinii / puncte de vedere personale

-     A solicita opinii / puncte de vedere personale

-     A exprima satisfacţia / insatisfacţia faţă de un punct de vedere

-     A exprima şi a motiva acordul / dezacordul faţă de opiniile altora

-     A contrazice opiniile altora

-     A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj

-     A cere şi a da detalii şi explicaţii

-     A solicita repetarea  şi reformularea

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate. Vor fi avute în vedere cu precădere acele structuri lingvistice care sunt specifice discursului specializat, în funcţie de domeniul de specializare.

Pe parcursul claselor a XI-a şi a XII-a liceu teoretic şi vocaţional se recomandă ca la Limba modernă 1 şi la Limba modernă 2 să se opereze cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

Substantivul: substantive cu plural neregulat, substantive defective de număr, substantive colective

Adjectivul: comparaţia intensivă, structuri care utilizează comparativul

Articolul: articolul zero, omiterea articolului, cazuri speciale de utilizare a articolului

Numeralul: numerale ordinale, numerale fracţionare, numerale multiplicative

Verbul: timpuri verbale perfecte; diateza pasivă directă şi indirectă; verbe modale; construcţii cu infinitivul şi cu participiul, funcţii sintactice ale participiul trecut

Adverbul: de mod, de loc, de timp, de cantitate, mărime şi aproximare; grade de comparaţie

Cuvinte de legătură: prepoziţii de loc, de timp, de poziţie, de mişcare; conjuncţii; locuţiuni

Sintaxă: ordinea cuvintelor; fraza condiţională; corespondenţa timpurilor; vorbirea directă / indirectă

Pe parcursul claselor a XI-a şi a XII-a liceu teoretic şi vocaţional se recomandă ca la Limba modernă 3 să se opereze cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

§         Substantivul: plurale neregulate, substantive defective de număr

§         Articolul: hotărât, nehotărât, posesiv, omiterea articolului

§         Adjectivul şi adverbul: grade de comparaţie neregulate

§         Verbul: aspectul continuu, diateza activă / pasivă

§         Cuvinte de legătură: prepoziţia

§         Sintaxă: fraza condiţională; corespondenţa timpurilor

CONDIŢII OBLIGATORII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

Ø      Planificările calendaristice vor fi elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

Ø      Stabilirea competenţelor care vor fi vizate şi a conţinuturilor care vor fi parcurse în fiecare semestru este la latitudinea profesorilor, obligaţia acestora fiind să asigure achiziţionarea de către elevi a tuturor competenţelor prevăzute de programă la un nivel satisfăcător.

Ø      Corelarea competenţelor cu conţinuturile tematice, lingvistice şi funcţionale recomandate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică, având drept repere sugestiile din ghidul metodologic.

Ø      Alegerea temelor, contextelor, textelor pe baza cărora se va lucra şi a funcţiilor comunicative care se vor achiziţiona şi exersa se va face în corelare cu domeniul de specializare al fiecărei clase.

Ø      În activitatea de învăţare-predare vor fi folosite metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi centrate pe elev.

Ø      Temele pentru acasă vor fi stabilite astfel încât timpul necesar elevului pentru rezolvarea lor să nu depăşească timpul de lucru efectiv al elevilor pe parcursul orei de curs[12].

Ø      Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

Ø      Instrumentele şi probele de evaluare vor fi elaborate în strictă corelare cu competenţele din programe şi în conformitate cu recomandările privind evaluarea din ghidul metodologic.

SCURT GHID METODOLOGIC [13]

Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

-          proiectarea de la programa şcolară – la planificarea anuală – la  proiectarea unităţilor de învăţare;

-          transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

-          evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut;

-          evaluarea rezultatelor învăţării / gradului de achiziţie a competenţelor.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă.

Elaborarea planificărilor presupune următoarele etape:

1.       Studierea atentă şi în detaliu a programei şcolare.

2.       Selectarea din conţinuturile programei (teme, funcţii comunicative) a celor adecvate pentru domeniul de specializare

3.       Corelarea competenţelor cu conţinuturile selectate din programa şcolară şi conturarea Unităţilor de învăţare (U.Î.).

4.       Identificarea resurselor didactice necesare: manual, texte, materiale audio-video, documente autentice etc.

5.       Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu competenţele care le sunt asociate.

6.       Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele vizate.

Structura planificării calendaristice

*NOTĂ: În această rubrică vor fi incluse si valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă

**NOTĂ: Se completează pe parcursul anului şcolar, în funcţie de problemele apărute şi de constatările făcute în activitatea la clasă.

II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE[14]

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

-          exerciţii de identificare de informaţii

-          exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global dintr-un mesaj oral / text scris

-          exerciţii de identificare şi discriminare între informaţii factuale şi opinii / puncte de vedere

-          exerciţii de selectare de detalii specifice dintr-un text oral / scris

-          exerciţii de identificare a sensului unor elemente de text nefamiliare într-un mesaj oral sau scris

-          exerciţii de utilizare a unor materiale de referinţă pentru identificarea sensului unor elemente de text nefamiliare

-          exerciţii de identificare de opinii, atitudini şi sentimente

-          exerciţii de confirmare / clarificare şi de solicitare a confirmării / clarificării sensului

-          exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (descriere, raport, grafic, prezentare, povestire)

-          exerciţii de completare de texte lacunare

-          exerciţii de confirmare a înţelegerii prin efectuarea de acţiuni pe baza informaţiilor obţinute pe cale orală / prin lectură

-          exerciţii de analiză de situaţii prezentate în texte, în scopul luării unor decizii

-          proiecte individuale sau de grup

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

-          exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

-          exerciţii de solicitare şi oferire de informaţii, prin întrebări şi răspunsuri,

-          exerciţii de oferire şi solicitare de instrucţiuni în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru

-          exerciţii de solicitare şi oferire de clarificări şi explicaţii când informaţia / instrucţiunea nu este înţeleasă imediat

-          exerciţii de elaborare de planuri de redactare / de prezentare

-          exerciţii de prezentare, relatare / (re)povestire, monolog, descriere, asociere, comparaţie, comentariu

-          dialoguri, discuţii, conversaţii dirijate sau libere, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere,

-          exerciţii de completare de formulare în situaţii de viaţă cotidiene / situaţii profesionale specifice specializării

-          exerciţii de prezentare orală / redactare pe bază de plan

-          exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

-          exerciţii de redactare de texte funcţionale generale (CV, proces verbal, referat, cerere, raport, corespondenţă)

-          exerciţii de utilizare a unor materiale de referinţă pentru a verifica corectitudinea informaţiei şi limbii folosite

-          exerciţii de redactare în vederea acurateţei informaţiei şi limbajului: paragraf, rezumat etc.

-          proiecte individuale sau de grup

3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

-          exerciţii în perechi / grup, joc de rol, simulări: dialoguri, conversaţii, discuţii, dezbateri

-          convorbiri telefonice, mesaje telefonice

-          exerciţii de solicitare a opiniilor interlocutorului şi de răspuns la acestea

-          exerciţii de confruntare de opinii şi puncte de vedere legate de domeniul de activitate

-          exerciţii de solicitare / oferire de clarificări / explicaţii când informaţia nu este clar înţeleasă

-          exerciţii de susţinere a unei prezentări (pe bază de materiale pregătite în prealabil), de raportare (formală şi informală)

-          exerciţii de construire / formulare a unei argumentări

-          exerciţii de lucru în grup:  formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

-          exerciţii de construire şi realizare a unui interviu

-          exerciţii de reformulare, clarificare şi adaptare la context a discursului oral

-          exerciţii de adaptare a textului la context, la tipul de text, la subiect şi la cititorul intenţionat

-          proiecte de grup

4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

-          exerciţii de operare cu informaţii din texte generale şi de specialitate (corelare, completare de tabele, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente etc.)

-          exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

-          exerciţii de luare de notiţe

-          exerciţii de rezumare

-          exerciţii de traducere şi retroversiune           

-          exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional

-          exerciţii de transformare, oral şi în scris, a unui dialog / text dialogat în unul narativ

-          proiecte individuale sau de grup

IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de învăţare-predare.

În scopul de a se asigura un grad cât mai mare de validitate a evaluării, probele de evaluare vor putea fi construite astfel încât să integreze elemente din două sau mai multe competenţe, pentru a modela cât mai aproape de realitate modul în care se realizează comunicarea.

Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a rezultatelor învăţării este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

Pentru evaluarea formativă a achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare şi a atitudinilor dezvoltate de aceştia, la orele de limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

§    Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

§    Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

§    Proiectul

§    Portofoliul

§    Autoevaluarea

Mai jos sunt prezentate câteva repere şi sugestii pentru utilizarea proiectului şi portofoliului ca instrumente complementare de evaluare.

PROIECTUL  

Proiectul este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument de evaluare, atât formativă, cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă. Un avantaj important al proiectului este că dă posibilitatea elevilor de a lucra în ritm propriu, de a-şi folosi mai bine stilul propriu de învăţare şi permite învăţarea şi de la colegi.

Proiectul pune elevii în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi învăţa în cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a împărtăşi celorlalţi cele realizate / învăţate, într-un cuvânt, îl ajută să participe direct la propria lui formare

Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a elevilor în ideea lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.

Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane în funcţie de mărimea clasei, natura obiectivelor şi experienţa participanţilor, dar un număr de patru-cinci participanţi reprezintă mărimea ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât scade posibilitatea participării efective la toate activităţile a fiecăruia, dar poate creşte complexitatea obiectivelor urmărite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea greu de monitorizat.

Proiectul este o activitate complexă care îi solicită pe elevi:

-          să facă o cercetare (investigaţie);

-          să realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmează a fi prezentat: dosar tematic, ghid, pliant, ziar, afiş publicitar, carte, film, expoziţie, corespondenţă, spectacol / serbare etc.);

-          să elaboreze raportul final;

-          să facă prezentarea publică a proiectului.

Etapele realizării unui proiect sunt:

1.       Alegerea temei;

2.       Planificarea activităţii:

-          Stabilirea obiectivelor proiectului;

-          Alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev / grup;

-          Distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului;

-          Identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de la bibliotecă, presă, persoane specializate în domeniul respectiv, instituţii, organizaţii guvernamentale etc.);

3.       Cercetarea propriu-zisă.

4.       Realizarea materialelor.

5.       Prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create.

6.       Evaluarea (cercetării în ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).

Deşi proiectul presupune un grad înalt de implicare a elevului în propria sa formare, aceasta nu are drept consecinţă non-angajarea profesorului. Dacă elevii urmează să-şi conceptualizeze, îndeplinească şi prezinte eficient proiectele, atunci ei au  nevoie de orientare, consiliere şi monitorizare discretă în toate fazele activităţii. Profesorul rămâne aşadar un factor esenţial al procesului, mai ales dacă proiectul este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.

Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (dă sugestii privind surse sau proceduri) şi încurajarea participării elevilor; este esenţială neimplicarea sa în activitatea propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului), intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii pentru rezolvarea pe cont propriu  de către elevi a dificultăţilor întâmpinate constituie o parte importantă a învăţării prin proiect. Este însă la fel de important să se evite ca elevii să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore, căci eşecul are o importantă influenţă negativă asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului (chiar dacă este vorba de succese mici sau parţiale!) fiecăruia dintre elevi este una dintre sarcinile importante ale profesorului.

Este foarte important ca instrucţiunile emise de profesor să fie clare, specifice şi să conţină şi o limită de timp pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient să se scrie instrucţiunile pe tablă, foi de hârtie şi să se precizeze rolurile în grup (de ex. secretar – scrie ideile emise de participanţi; mediator – asigură participarea tuturor membrilor grupului la discuţii; cronometror – urmăreşte încadrarea în limitele de timp stabilite; raportor – prezintă întregii clase concluziile grupului).

Esenţa proiectului constă:

1.       Într-un scop concret care să permită folosirea limbii străine pentru comunicare în contexte autentice;

2.       Într-o responsabilitate comună a elevilor şi a profesorului în planificare şi execuţie;

3.       Într-o sarcină concretă în care activităţile lingvistice şi activităţile practice (scrisul, tipărirea, pictarea, decuparea etc.) se întrepătrund;

4.       Într-o utilizare autonomă a unor mijloace auxiliare (costume, computer, aparat foto, microfon, cameră de luat vederi, dicţionare, scrisori, creioane, foarfece etc.)

5.       În dobândirea unei experienţe concrete, practice extinsă dincolo de clasă.

Evaluarea cu ajutorul proiectului. Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare şi / sau  pentru produsul realizat. 

Activitatea în proiect a elevilor poate fi evaluată pe cinci dimensiuni:

1)      operarea cu fapte, concepte, deprinderi rezultate din învăţare (dacă cerinţa este ca elevii să-şi elaboreze proiectul pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii dobândite în şcoală, ei au ocazia astfel să-şi selecteze şi să decidă ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc să includă în proiect);

2)      competenţele de comunicare – se pot urmări toate categoriile de competenţe de comunicare atât pe perioada elaborării proiectului, cât şi la prezentarea acestuia (proiectele oferă elevilor ocazii de comunicare cu un public mai larg: cu profesorii, cu alţi adulţi şi colegi într-un efort de colaborare şi, nu în ultimul rând, cu ei înşişi);

3)      calitatea muncii (sunt examinate în mod obişnuit inovaţia şi imaginaţia, judecata şi tehnica estetică, execuţia şi realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune în lumină un anumit concept);

4)      reflecţia (capacitatea de a se distanţa faţă de propria lucrare, de a avea permanent în vedere obiectivele propuse, de a evalua progresul făcut şi de a face rectificările necesare). Elevul ajunge cu timpul să interiorizeze aceste practici astfel încât ajunge la performanţa de a-şi aprecia singur munca. In plus, când elevul continuă să creeze într-un anumit gen, se familiarizează cu criteriile acestuia şi învaţă progresiv să gândească în acel domeniu.

5)      produsul proiectului – în măsura în care se face evaluarea competenţelor elevului aşa cum sunt ele materializate în produs, şi nu aspecte ale proiectului nerelevante pentru învăţarea care se doreşte a fi evaluată.

Evaluatorul este interesat şi de alte două aspecte: profilul individual al elevului (ceea ce evidenţiază proiectul în domeniul capacităţilor cognitive şi al stilului de învăţare ale elevului) şi, respectiv, modul în care elevul s-a implicat în  comunicarea şi cooperarea nu numai cu alţi elevi, dar şi cu profesori, persoane din exterior, precum şi folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor resurse (bibliotecă, internet).

Experienţa a arătat că proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri: ele angajează elevii pe o perioadă de timp semnificativă, determinându-i să conceapă schiţe, să le revizuiască şi să reflecteze asupra lor; pe baza lor se dezvoltă relaţii interpersonale, cooperare; oferă oportunităţi de comunicare şi utilizare a limbii moderne în contexte autentice; oferă o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii; permit elevilor să-şi descopere “punctele forte” şi să le pună în valoare: mobilizează un sentiment al implicării, generând o puternică motivaţie interioară; şi, probabil, lucrul cel mai important, constituie un cadru propice în care elevii pot demonstra înţelegerea şi competenţele dobândite prin parcurgerea curriculumului şcolar.

PORTOFOLIUL PENTRU LIMBI MODERNE este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev / persoană care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EAQUALS – ALTE.

La baza portofoliului se află două obiective majore:

-     motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi;

-     prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate)

Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale lingvistice, portofoliul conţine trei părţi:

-     un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale;

-     biografie lingvistică ce descrie competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi experienţa de învăţare. Se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în cadrul european comun de referinţă;

-     un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular, «carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi / sau documente.

”Portofoliul European al Limbilor” ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:

-     o listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau electronică);

-     o listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete audio-video, CD-ROM-uri etc.);

-     interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe;

-     răspunsuri la chestionare, interviuri;

-     proiecte / părţi de proiecte realizate;

-     traduceri;

-     fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri / creaţii personale);

-     texte literare (poezii, fragmente de proză);

-     lucrări scrise curente / teste;

-     compuneri / creaţii literare personale;

-     contribuţii personale la reviste şcolare;

-     extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată;

-     corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.

Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente considerate relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.

Dosarul va prezenta la început o listă cu documentele existente, organizată fie tematic, fie tematic şi cronologic. Documentele dosarului se acumulează fie la cererea profesorului, fie la dorinţa elevului (care va include acele documente pe care le consideră ca fiind semnificative pentru propriul progres) şi vor fi alese astfel încât să arate etapele în evoluţia elevului.

Portofoliul permite elevului:

-          să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;

-          să-şi planifice învăţarea;

-          să-şi monitorizeze progresul

-          să ia parte activ la propriul proces de învăţare.

Portofoliul permite profesorului:

-          să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;

-          să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;

-          să programeze învăţarea;

-          să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie

-          să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.

Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de obiectivele / competenţele din Curriculumul Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.