Problemele polemicilor UE

After reading recent posts by Martin Westlake and Julien Frisch I actually remembered a post on “EU debates” that I wrote a couple of months ago but somehow forgot to publish. It is rather an exploratory post, very general and patchy and open to new ideas. I want to look at the nature of EU debates without getting into any ideological debate. And after writing this blog for almost 2 years, I think there are numerous problems of debating EU issues online as well as in the “real world”. Here some reasons and possible solutions:

După citirea corespondenţei recente între Martin Westlake şi  Julien Frisch, mi-am adus e fapt aminte de o postare despre “polemicile UE” pe care o scrisesem în urmă cu câteva luni, dar pe care uitasem să o mai public. Este mai degrabă o postare de probă, foarte generală şi neuniformă ţi deschisă la idei noi. Vreau să privesc natura polemicilor UE fără să intru în vreo dezbatere ideologică. Şi după ce am scris acest blog timp de aproape doi ani, cred că există numeroase probleme referitoare la controversele dezbaterilor UE, la fel ca şi în “viaţa reală”. Iată mai jos câteva probleme şi soluţiile posibile:

However, to put it into context of the debate, let’s look at the main argument of Julien Frisch who thinks rightly that “The problem of European political communication is that it is not filling our attention on a daily basis because it focuses on the wrong notion of “importance”. Of course it is debatable whether importance as such exists or whether it is a construct of the media/society. So if we accept the latter we should ask ourselves why EU debates are generally constructed as not being important?

Totuşi, pentru a- l pune în contexul polemicii, să ne uităm la argumentul principal al lui Julien Frisch, care pe bună dreptate crede că “Problema comunicării politice europene este aceea că nu ne captează atenţia zi de zi, punând accentual pe înţelesul greşit al “importanţei”. Bineînţeles, este rleativ dacă există o astfel de importanţă sau dacă este numai o creaţie a mass-mediei/ societăţii. Deci dacă acceptăm ultima variantă, ar trebui să ne întrebăm de ce polemicile UE sunt de obicei construite ca nefiind importante.

1. facts vs. myths

Every EU debate at some point touches the issue of EU myths. What does this tell us about the quality of the debate? The fact-myth problem in debating the EU is a time consuming one with two implications: (1) it only reinforces the ideological standpoint of the reader and the commentator; and (2) people tend to forget about the real issues at stake. This shows that something is missing. I would suggest it has something to do with education. Interestingly, not many “national” legislative myths do exist (at least I tend to believe that, but I could be wrong about that…)

1. fapte vs. mituri

Fiecare dezbatere UE se loveşte, la un moment dat, de problema miturilor UE. Ce ne spune acest lucru de calitatea dezbaterii? Problema fapt real – mit în dezbaterile UE este una consumatoare de timp, având două implicaţii: (1)  întăreşte punctual de plecare ideologic al cititorului şi al comentatorului; (2) oamenii au tendinţa de a uita de problemele reale aflate în joc. Acest lucru arată că lipseşte ceva. Aş sugera că ar avea legătură cu educaţia. Interesant, nu există multe mituri legislative “naţionale” (sau cel puţin eu unul tind să cred acest lucru, dar poate mă înşel …)

2. facts vs. oversimplification

Closely connected to myths is the tendency to oversimplify EU issues. One example is the notoriously used “Brussels wants…” phrase. But also the battle motive is very popular: Head of state 1 vs. Head of state 2. It is very handy to forget that different actors (Commission, Parliament, national ministers, lobbyists, NGOs,…) are involved in the decision making procedure. The European Parliament has a similar problem, citizens do not link their MEPs (in case they know them!) with any EU policies.

Another tendency is a kind of ‘conspiracy component’. Lots of people conveniently buy into some sort of conspiracy theory when it comes to EU institutions. I want to emphasize two points: (1) In every political structure there needs to be a certain degree of secrecy in order for the system to function. (2) The institutional setting of the EU is quite complicated and, yes, the EU is a huge bureaucracy.

The result of overlooking both aspect leads to the perception that the EU is a huge “anti- democratic conspiracy” and lots of people also tend to believe that there is some sort of master plan somewhere behind closed doors. I do not want to deny that there are indeed problems regarding democratic accountability in the EU but people tend to forget where they actually come from… Paradoxically, both points are also interconnected: If the EU acts not coherently (because of its institutional setting) it rightly gets criticized. But if the EU tries to coordinate policies and approaches (similar to the coordination between national ministries) it gets accused of too much secrecy and not enough transparency. I do not want to defend deals behind closed doors but it is rather difficult to streamline positions of 27 member states (including internal disagreements between ministries!), several European Commission DGs as well as the necessity to deal with lobbyists and other organizations that all want to have a say in EU policy making!

2. fapte vs. simplificare excesivă

În strânsă legătură cu miturile este şi tendinţa de a simplifica excestiv problemele UE. Un exemplu este fraza folosită atât de notoriu “Bruxelles îşi doreşte …”. Dar de asemenea, motivul luptei este foarte popular:  Şeful statului 1 vs. Şeful statului 2. Este foarte uşor să uităm că diverşi actori (Comisia, Parlamentul, miniştrii naţionali, lobişti, ONGuri …) sunt implicaţi în procedura de luare a deciziei. Parlamentul European se confruntă cu o problemă similară, cetăţenii nu fac legătura între MEP-uri (membrii Parlamentului European), (în cazul în care îi cunosc!) şi orice politici UE.

O altă tendinţă este un fel de “component conspiraţional”. Mulţi oameni intră într-un fel de teorie conspiraţională atunci când vine vorba de instituţiile UE. Vreau să accentuez două lucruri: (1) În orice structură politică trebuie să existe un anumit grad de discreţie, pentru ca sistemul să funcţioneze. (2) Cadrul instituţional al UE este destul de complicat şi da, UE este o mare birocraţie.

Rezultatul studierii îndeaproape a ambelor aspecte duce la percepţia că UE este o mare “conspiraţie anti-democratică” şi că mulţi oameni au tendinţa să creadă că este un plan major pe undeva în spatele uşilor închise. Nu vreau să neg că există, într-adevăr, probleme privind responsabilitatea democratică în UE dar oamenii uită totuşi de unde au plecat … Paradoxal, ambele puncte sunt de asemenea legate unul de celălalt: dacă UE nu se comportă adecvat (din cauza cadrului instituţional), este criticat, pe drept. Dar dacă UE încearcă să coordoneze poliţtica şi modul de abordare (similar coordonării între miniştrii naţionali), este acuzat de prea multă discreţie şi lipsă de transparenţă. Eu nu vreau să apăr ceea ce se întâmplă în spatele uşilor închise, dar este destul de dificil să accelerezi poziţia a 27 state membre (inclusive schimburile de păreri interne dintre miniştri!), mai mulţi Directori Generali ai Comisiei Europene, precum şi nevoia de a face faţă lobiştilor şi altor organizaţii, toţi voind să aibă ceva de spus în procesul de creare al politică UE.

3.institutions vs. policy

Every EU debate at some point turns to the legitimacy question of EU institutions. Of course this is important for any future development of the EU and it also shows that EU institutions are far from being perfect. At the same time, the debate about policy content is missing. Public debates never discuss policy options at an early stage.

3.Instituţie vs. politică

La un moment dat, pentru orice dezbatere UE apare problema legitimităţii instituţiilor UE. Desigur, acest lucru este important pentru orice dezvoltare ulterioară a UE şi demonstrează, totodată, că instituţiile UE mai au mult până la atinge perfecţiunea. În acelaşi timp, lipseşte polemica ce vizează conţinutul politic. În dezbaterile politice nu se discută niciodată despre opţiuni politice.

4. General popular apathy

Ok, this is a topic on its own. However, the majority of European citizens seem neither very enthusiastic nor concerned about the EU. They simply do not care about the EU because it is not something one can easily relate to, it is too far away from every day life and it is really boring (that is how it is perceived). Even the European success stories (generally related to the “four freedoms”) are usually taken for granted. I am not very optimistic here, probably this is not gonna change any time soon …

4. Apatie generală des întâlnită

OK, acesta este un subiect în sine. Totuşi, majoritatea cetăţenilor europeni nu par nici foarte entuziaşti, nici preocupaţi de UE. Pur şi simplu nu le pasă de UE pentru că nu se pot relaţiona uşor la aceasta, este prea diferită de viaţa de zi cu zi şi este chiar plictisitoare (în acest mod este privită). Chiar poveştilor europene de succes (despre care se vorbeşte de obicei ca despre « cele patru libertăţi ») li se acordă credit. Nu sunt foarte optimist în această privinţă, probabil acest lucru nu se va schimba prea curând …

Conclusions

I my opinion EU debates take place too late. Especially national media only reports about EU initiatives after their adoption in the Council, or more accurately, in that moment the national parliament debates it. The debate needs to start earlier in order to have any impact on proposals. I think two major reforms should take place:

Concluzii

După părerea mea, polemicile UE au loc prea târziu. În special mass-media naţională reportează numai iniţiativele UE după adoptarea lor în Consiliu, sau, mai exact, în momentul dezbaterii lui de către parlamentul naţional. Dezbaterea trebuie să înceapă mai devreme pentru a avea impact asupra propunerilor. Mă gândesc la două reforme majore care ar trebui să aibă loc :

1. It is still cumbersome for non-experts to monitor the EU decision making process. Especially the internet and new online tools have the potential to make it easier to monitor and control EU decision making processes. Even though the europa.eu portal contains most of the information, it needs a serious relaunch. A new EU portal needs to be transparent, with a focus on policy processes that makes it easy to follow documents, combined with some interactive elements.

1. Este încă greoi pentru cei care nu sunt experţi în domeniu pentru a monitoriza procesele UE de luare a deciziilor. În special internetul şi noile unelte online au potenţialul de a uşura monitorizarea şi controlul procedurii de luare a deciziilor UE. Deşi noul portal  europa.eu conţine majoritatea informaţiilor, are nevoie de o relansare serioasă. Un  nou portal UE trebuie să fie transparent şi să pună accentul pe procesele politice care uşurează urmărirea documentelor, combinate cu câteva elemente interactive.

2. Education seems to be the key. Topics such as EU institutions and decision-making procedures need to be integrated in all school curricula as a core element at an early stage. Also national newspapers and TV stations should find ways to integrate EU news in their daily news coverage.

2. Educaţia pare a fi cheia. Subiecte precum instituţiile UE şi procedurile de luare a deciziilor trebuie integrate într-un curriculum şcolar atotcuprinzător ca element central, în stadiu incipient. De asemenea, ziarele şi staţiile TV ar trebui să găsească modalităţi de a integra ştirile UE în paginile zilnice ale ştirilor.

3. The European Parliament or better MEPs individually need to strengthen their relations with national parliaments/MPs. At the same time, national parliaments should be encouraged to engage more with ‘Brussels’ in order not to be surprised in the end… Needless to say that a lot of MEPs should step up their efforts to communicate with their constituency.

3. Parlamentul European, sau mai degrabă MEPi individuali, trebuie să îşi îmbunătăţească relaţiile cu parlamentele naţionale/ primi miniştri. În acelaşi timp, parlamentele naţionale ar trebui încurajate să interacţioneze mai mult cu « Bruxelles » pentru a nu exista suprize ulterior… Nici nu mai trebuie menţionat faptul că MEP-ii ar trebui să facă eforturi pentru a comunica cu circumscripţie.

4. Further institutional reform (even though that is neither on the agenda nor very popular these days…) that addresses legitimacy, accountability and efficiency issues.

4. Reformele instituţionale ulterioare (deşi acestea nu sunt nici pe agendă, nici foarte populare zilele astea …) care abordează probleme referitoare la legitimitate, răspundere şi eficacitate.

5. Better politicians for Europe! Although some improvements have been made in the last couple of years, there is still a tendency that Brussels/ Strasbourg is seen as a retirement posting. However, it is a good sign that lately MEP and Commissioners were appointed national ministers!

5. Politicieni mai buni pentru Europa! Deşi au fost făcute câteva îmbunătăţiri în ultimii ani, încă există tendinţa de a crede că la Bruxelles/ Strassbourg este un schimb al locului de muncă în interes de serviciu. Totuşi, este un semn bun că în ultima vreme, MEP şi comisarii au fost numiţi miniştri naţionali !

    Nota: Daca aveti comentarii in legatura cu articolul "Problemele polemicilor UE" va rog sa o faceti la adresa

        Sursa articolului (in engleza): http://www.kosmopolito.org/the-problem-of-eu-debates